Când copilul nu știe să spună ce simte
În locul unei întrebări foarte largi, adultul poate porni de la corp, situație și câteva opțiuni simple.
Citește mai josPentru adulții din jurul copiilor
Repere scurte pentru părinți și profesioniști din educație despre emoții, comunicare și relațiile dintre copii.
În locul unei întrebări foarte largi, adultul poate porni de la corp, situație și câteva opțiuni simple.
Citește mai josUneori copilul are nevoie să fie înțeles înainte de a putea auzi o explicație sau o recomandare.
Citește mai josCu sprijinul adultului, o neînțelegere poate exersa limitele, responsabilitatea și repararea relației.
Citește mai jos01 · Emoții
Întrebarea „Ce ai?” poate fi prea mare, mai ales atunci când copilul este deja copleșit. Este adesea mai ușor să pornim de la ceea ce se poate observa: „Văd că ți-ai strâns pumnii” sau „Ai devenit foarte tăcut”.
Apoi putem oferi câteva ipoteze fără să stabilim noi răspunsul: „Pare mai mult furie, teamă sau dezamăgire?” Copilul are voie să spună că niciuna nu se potrivește. Scopul nu este răspunsul perfect, ci construirea treptată a unui vocabular emoțional.
02 · Comunicare
Adulții vor adesea să repare repede problema. Copilul poate auzi însă recomandarea ca pe un semn că emoția lui este prea mult sau că trebuie să dispară imediat.
O formulare simplă precum „Înțeleg că a fost greu pentru tine” nu înseamnă că aprobăm orice comportament. Separăm experiența emoțională, care poate fi acceptată, de comportamentul care poate avea nevoie de limite.
03 · Cooperare
Într-un conflict, primul pas este oprirea comportamentului care rănește. După ce copiii se liniștesc, adultul îi poate ajuta să descrie pe rând ce s-a întâmplat, ce au dorit și ce pot face diferit.
Repararea nu trebuie redusă la un „scuze” spus mecanic. Poate include restituirea unui obiect, refacerea unei activități, oferirea de spațiu sau găsirea unei reguli mai clare pentru data viitoare.
În instituție
Programele combină explicația cu jocul, exercițiul și conversația ghidată.